Cum a fost la întâlnirea 16

Cum a fost la întâlnirea 16

În această săptămână a avut loc întâlnirea cu numărul 16 a comunității Oameni de la țară. Pentru că luna aceasta împlinim un an de când micul nostru proiect a prins rădăcini, ne-am gândit să facem ceva special. Ceva ce ne-a adus aminte de copilărie, de anii de școală de la țară, de bunicile și mamele noastre pe care le admiram ore în șir. Este vorba de cusut…

La țară în Peștera, Brașov și Corbi, Argeș

La țară în Peștera, Brașov și Corbi, Argeș

Nu știu alții cum au început 2018, dar noi am început anul cu niște mâncărimi de tălpi. Încă de la prima întâlnire a acestui an am început să ne gândim pe unde să mai mergem la țară. După o dezbatere intensă am ales un loc în care unii dintre noi mai fuseseră și de unde plecaseră cu amintiri frumoase: satul Peștera din județul Brașov. Colega noastră Cristina P, creierul din spatele multor experiențe frumoase, s-a documentat temeinic și a pus totul la punct pentru această a cincea ieșire la țară a grupului nostru

Cum a fost la întâlnirea 13

Cum a fost la întâlnirea 13

Aseară ne-am strâns la masă într-un loc foarte fain, restaurantul Vatra, pentru întâlnirea cu numărul 13. A fost ultima din acest an, am ținut să ne mai salutăm odată înaintea venirii sărbătorilor. Numărul participanților ne-a depășit așteptările, au fost mulți oameni noi care au auzit de ici, de colo despre proiectul nostru și care au fost interesați să ne cunoască și să meargă cu noi în călătorii prin satele României

Rostul satului românesc

Rostul satului românesc

Dacă te apuci să vorbești cu cineva despre satul românesc șansele sunt să se concluzioneze că „satul românesc așa cum îl știm o să dispară”. Și pe bună dreptate, oamenii care îi țin spiritul viu sunt din ce în ce mai rari, meșteșugurile lor dispar în noianul vremurilor și o întreagă cultură apune așa cum de altfel s-a întâmplat peste tot în Europa. După cum zicea pictorul Ștefan Câlția într-un interviu, satul românesc e în moarte clinică

La țară în Piscu, Ilfov

La țară în Piscu, Ilfov

Piscu este un loc curat și liniștit, în ciuda vânzolelii zilnice de pe șoseaua principală aflată la doar 5-10 kilometri distanță. Mai este și un prea puțin cunoscut centru de olărit, unde odată activau peste 200 de cuptoare de olari. Scriind aceste impresii, mă gândesc la Piscu precum la o imagine inversată a Cenușăresei – mai întâi a cunoscut o perioadă de efervescență, când satul producea, an de an, sute, mii de vase de lut care erau vândute la târgurile sezoniere. Totul se lucra manual – bărbații făceau vasele, femeile le decorau

Cum a fost la întâlnirea 10

Cum a fost la întâlnirea 10

La început de octombrie, cea mai frumoasă lună de toamnă, am decis să ne întâlnim din nou. Scopul a fost ca de obicei să cunoaștem alți oameni de la țară, dar și discuta câteva idei practice rezultate din câteva întâlniri anterioare. Timpul de organizare a fost cam scurt și plin de multe alte lucruri, așa că până la urmă întâlnirea s-a dovedit a fi o sesiune de lucru pentru site-ul nostru

La țară în Lopătari, Buzău

La țară în Lopătari, Buzău

În zorii zilei de sâmbătă ne-am trezit curioși și entuziaști și am deschis geamurile cabanei. Am descoperit că suntem pe un vârf de deal. Cât cuprindeam cu privirea zăream păduri semețe și rotunjirile altor dealuri, tocmai bune de explorat. Aici, în zona Subcarpaților de Curbură, vrăjiți de magia locurilor, oamenii și-au răsfirat căsuțele pe coline, în sate de poveste, precum Ploștina și Plaiul Nucului, locurile prin care aveam să ajungem în această expediție

Cum a fost la întâlnirea 8

Cum a fost la întâlnirea 8

Ca să ne mai ascundem de căldura nimicitoare a Bucureștiului, ne-am întâlnit într-o joi seară la terasa Monteoru, în grădina monumentului cu același nume. Casa Monteoru a fost construită în secolul 19 și poartă numele lui Grigore Monteoru, care a luat și el la rândul său numele de la localitatea buzoiană Sărata-Monteoru. Aici voiam să ajung cu această introducere, eu fiind buzoiancă 😀

Prin satele românești de pe Valea Cernei

Prin satele românești de pe Valea Cernei

S-a mai scris despre satele izolate din Valea Cernei, Ineleț și Scărișoara, sate în care timpul pare că stă în loc și spre care nu există drum de acces auto. Ei bine, zilele trecute au purtat un om de la țară pe tărâmul satelor izolate de pe Valea Cernei. Am urcat acolo, „sus”, plină de curiozitate și întrebări. În lumea de „jos”, lumea noastră, ne întrebăm adesea: ce îi face pe oamenii de aici să îndure singurătatea, greutățile şi asprimea naturii, într-un loc departe de civilizație?

Cum a fost la întâlnirea 7

Cum a fost la întâlnirea 7

Joia trecută am ieșit din case sau de la birouri și ne-am întâlnit la Ota, un loc ascuns bine prin Cotroceni. Am ieșit și noi așa cum odinioară copiii se strângeau pe ulițele satelor sau străduțele dintre blocuri să meargă la v-ați-ascunselea. Ne-am strâns în curtea unei case împodobite cu ghirlande luminoase și pitite în spatele unui gard de fier, unde ne-am ascuns printre copaci și plante cățărătoare

La țară pe lângă Bolintin, Giurgiu

La țară pe lângă Bolintin, Giurgiu

Valea Prahovei nu este singurul loc care-ți poate demonstra că într-o singură zi poți vedea lucruri minunate aproape de București. Proiectul „Oameni de la țară” a completat revelația mea, că te poți simți turist aproape de casă, angrenându-mă într-o călătorie surprinzător de plăcută undeva aici aproape, la Bolintin, în județul Giurgiu. După excursia din mai în comuna Brebu, parcă prea mă mâncau călcâiele să mai străbat ulițe de sat și să văd lucruri făcute cu măiestrie de mâna omului

La țară în Brebu, Prahova

La țară în Brebu, Prahova

Pe la mijlocul lunii Mai, atunci când primăvara explodează pe ulițe și pe dealuri, ne-am hotărât să mergem undeva la țară. Lorena ne făcuse de mai mult timp invitația de a merge la ea, în comuna Brebu, județul Prahova, așa că nu a trebuit să dezbatem prea mult destinația. Entuziasmul nostru s-a întâlnit cu inițiativa Lorenei și așa am pus la punct prima incursiune „Oameni de la țară” prin frumoasele sate românești