Dacă te apuci să vorbești cu cineva despre satul românesc șansele sunt să se concluzioneze că „satul românesc așa cum îl știm o să dispară”. Și pe bună dreptate, oamenii care îi țin spiritul viu sunt din ce în ce mai rari, meșteșugurile lor dispar în noianul vremurilor și o întreagă cultură apune așa cum de altfel s-a întâmplat peste tot în Europa. După cum zicea pictorul Ștefan Câlția într-un interviu, satul românesc e în moarte clinică.

Cu toate astea oamenii care încearcă să salveze satul încă mai există. Sunt rari și cam ascunși, televiziunile noastre sunt preocupate de alte lucruri în loc să-și aducă aportul la ceva bun pentru țara asta. Ei aleargă neobosiți să imortalizeze ruralul românesc așa cum este el azi. Își văd de treabă și se ocupă cu proiecte menite să evite lăsarea culturii rurale pradă trecerii timpului.

Unul dintre ei este fotograful Răzvan Voiculescu. Recent a lansat încă un album foto din trilogia Rost, un proiect care s-a întins pe șase ani și a inclus și alte 2 albume din 2013 și 2015. Am fost și noi prezenți la lansare, un eveniment unde am simțit că încă se mai poate salva ceva dacă vrem cu adevărat. Pe scenă au urcat pe rând Iosif Ciunterei, pe care-l știți drept Iosif de pe coclauri, Patricia Tăut, pe care poate o știți drept „fata cu cheia” vechii biserici din satul Drăghia, Ligia Bodea, care a vorbit atât de frumos despre rostul ei de a-i duce memoria și dorințele bunicii ei mai departe, și familia Suliman, care și-a găsit fericirea într-un colț de rai greu accesibil. A mai fost prezent și maestrul Grigore Leșe, un reprezentant de seamă al dăinuirii cântecului vechi din Țara Lăpușului. Am asistat la proiecția documentarului „Rost, 12 hotare”, care mie personal mi-a umezit ochii în câteva rânduri.

Satul românesc în albumul „Rost - 12 hotare”

Oameni precum cei de mai sus trebuie prețuiți și arătați lumii, pentru că ei reprezintă ultimul bastion al vieții de la țară autentice. Prin ei putem simți cum era viața strămoșilor noștri, cum trăiau și cum simțeau ei. Prin ei ne putem lega de trecut și învăța mai mult din el, dar și afla cum putem construi un viitor în care satul românesc nu e doar o amintire sau un loc uitat, ci chiar mijlocul și esența.

Vă recomandăm să-i urmăriți pe fotograful Răzvan Voiculescu, pe Iosif cel de pe coclauri, pe Patricia cea cu cheia, pe Ligia cea cu drag de bunici și pe Gabi și familia lui, oameni de la țară care arată constant că se poate. Spuneți altora despre ei și susțineți-le proiectele – ei reprezintă ultima șansă a satului românesc. Un interviu cu Răzvan poate fi vizionat aici, îl puteți urmări pentru mai multe detalii despre proiectul său.

Am cumpărat albumul și-l vom aduce să-l vedeți la următoarea noastră întâlnire, pe 14 decembrie. Avem un rost și-l păstrăm.

Oameni de la țară este o inițiativă care își propune să îi adune la un loc pe cei care au o strânsă legătură cu satul românesc. Suntem mereu în căutare de sate pitorești și locuri mai puțin cunoscute. Dacă vrei să ne duci la tine la țară sau să vii și tu cu noi în următoarele incursiuni prin satele României suntem aici, la un email distanță. Scrie-ne la echipa@oamenidelatara.ro sau dă-ne de veste pe pagina de Facebook