Scris de Lorena Șuță

Joia trecută am ieșit din case sau de la birouri și ne-am întâlnit la Ota, un loc ascuns bine prin Cotroceni. Am ieșit și noi așa cum odinioară copiii se strângeau pe ulițele satelor sau străduțele dintre blocuri să meargă la *v-ați-ascunselea. *Ne-am strâns în curtea unei case împodobite cu ghirlande luminoase și pitite în spatele unui gard de fier, unde ne-am ascuns printre copaci și plante cățărătoare.

Gazda a deschis un pic mai devreme ochilor noștri rugători, aproape cocoțați pe gard, apoi s-a retras rapid. Era un pic preocupata, cel mai probabil de treburile din bucătărie, de unde s-a ivit mai târziu un miros ademenitor. Am tras nerăbdători cu ochiul prin ferestrele cu lumină galbenă pe care se conturau forme de veselă și recipiente cu ingrediente secrete. Atmosfera chiar semăna destul de bine cu cea a unei șezători de lângă bucătăria de vară de la țară.

Am servit cina pe la ora 8, până atunci așteptând ca niște copii cuminți. Între timp ajunsese toată lumea, așa încât am putut să ne prezentăm unii altora și să-i familiarizăm pe noii participanți cu grupul nostru. Andreea C, Iulia P și Iulia G sunt din Buzău, Tulcea și Dâmbovița. Ne-a făcut plăcere să le povestim despre activitatea noastră și despre satele fiecăruia.

Andreea C vine din comuna Lopătari, județul Buzău. Cu această ocazie avem deja 3 oameni care ne îndeamnă să mergem pe plaiurile Buzăului, lucru care se va întâmpla foarte curând, prin August. Iulia P vine din sălbatica și fascinanta regiune a Deltei , din Mahmudia, loc pe care abia așteptăm să-l cunoaștem mai îndeaproape. Iulia G este din Viișoara și am să o citez:

Viișoara este un sat pe malul Dâmboviței, la 6 km de Târgoviște. Zona începe să aibă dealuri pentru că deja ne apropiem de munți. De altfel satul se afla într-o vale, între 2 dealuri. La marginea lui, pe malul râului, începe un zăvoi simpatic, plin de cătină. Cel mai bine cresc merii în zonă, dar și vișinii. De altfel se zice că pe vremuri erau multe livezi în zonă, livezi care acum din păcate nu mai sunt. Zăvoiul este o mini pădurice și, umblând la pas prin el, putem da de zone cu argilă albastră, bună pentru reumatism și alte belele

Ne-a plăcut mult la Ota, sper să revenim cât de curând să mai mâncăm ciorba de legume pe care deja multă lume o laudă. Sunteți bineveniți și voi să vă alăturați comunității noastre dacă aveți o legătură de suflet cu un sat românesc. Am început deja să ne simțim ca o familie care crește și suntem super deschiși la a primi noi membri. Vezi pe aici cum a fost la celelalte întâlniri.

Următoarea întâlnire s-a anunțat deja pe Meetup și Facebook, haideți acolo!