La țară pe lângă Bolintin, Giurgiu

Scris de Anca Vasile

Trăiam cu impresia că pentru o vacanță trebuie neapărat să îți împachetezi pijamalele și să dormi departe de casă cel puțin o noapte. Că trebuie să mergi sute, mii de de kilometri pentru a te simți turist cu adevărat. Până într-o zi, când am descoperit că pot lua un tren spre Bușteni la zece dimineața și mă pot întoarce fără griji la șase seara în aceeași zi. În răstimp, bați Bușteni-ul la picior și vezi și cele mai interesante expoziții ale Castelului Cantacuzino.

Însă Valea Prahovei nu este singurul loc care-ți poate demonstra că într-o singură zi poți vedea lucruri minunate aproape de București. Proiectul „Oameni de la țară” a completat revelația mea, că te poți simți turist aproape de casă, angrenându-mă într-o călătorie surprinzător de plăcută undeva aici aproape, la Bolintin, în județul Giurgiu. După excursia din mai în comuna Brebu, parcă prea mă mâncau călcâiele să mai străbat ulițe de sat și să văd lucruri făcute cu măiestrie de mâna omului.

Pe la mijlocului lui Iunie, într-o zi frumoasă de vară, Cristina s-a hotărât să ne arate meleagurile copilăriei ei de pe Valea Argeșului. Vorbisem mai demult despre asta și despre entuziasmul nostru de a vedea ceva pe lângă București. Am început cu locul unde doarme sub un strat de pământ cetatea lui Burebista, Argedava. Aflată în localitatea Popești din județul Giurgiu, cetatea reprezenta odată reședința regelui dac. Din păcate, nu am putut decât să ne punem la treabă imaginația, pentru că locul este abandonat și ignorat complet de autorități. Nu există nici urmă de cea mai mică amenajare, deși ar putea fi un punct turistic fascinant, deja declarat rezervație arheologică. La plecare am trecut și pe la biserica Sfânta Treime, ridicată de Constantin Brâncoveanu la 1689 și aflată foarte aproape de Argedava.

Am continuat cu o vizită la biserica din satul Drăgănescu, o experiență liniștitoare și interesantă în același timp. Picturile murale sunt inedite, așa cum nu am mai văzut într-o altă biserică ortodoxă din România. Denumită și Capela Sixtină a României, biserica a fost pictată de preotul Arsenie Boca într-un stil inconfundabil. Locul este foarte bine îngrijit, așa cum întâlnești în toate locurile pe care Biserica le are în îngrijire, o oază de liniște pe malul lacului Mihăilești. După ce am plecat de acolo am găsit pe drum o casă veche, părăsită, dar foarte frumoasă. E mare păcat că așa construcții frumoase făcute de mâna omului pier pentru totdeauna…

După ce ne-am încărcat spiritual, a venit ora prânzului. Nu puteam să nu facem din asta o experiență rustică, așa că ne-am așezat păturile de picnic într-un luminiș din pădurea de la Malu Spart, pe malul Argeșului. Fiecare a scos din desagă ce a adus de acasă și fiecare ne-am înfruptat de la ceilalți, completându-ne meniul. Cele mai bune conserve de pește, sandvișuri și prăjituri sunt cele pe care le mănânci în aer liber și le împarți cu ceilalți 🙂

După masă am mers în apropiere la Mânăstirea Buna-Vestire, aflată la aproximativ 5km de Bolintin Vale. Prima ei atestare documentară este de pe la 1310-1352, din timpul domniei lui Basarab I, fiind una dintre cele mai vechi mânăstiri din Țara Românească. Era deja o căldură năucitoare și puținii arbori nu erau de ajuns să ne ascundem. Locul foarte îngrijit este unul unde chiar îți poți găsi liniștea, mai ales lecturând îndelunga lui istorie.

Am pornit apoi spre civilizație și ne-am oprit la Palatul Brâncovenesc de la Potlogi. Locul este absolut impresionant și a fost o surpriză plăcută pentru noi toți. Un ghid ne-a purtat prin toate clădirile ansamblului și ne-a răspuns cu răbdare la toate întrebările. Așa am aflat sau ne-am readus aminte o mare parte din istoria lui Constantin Brâncoveanu chiar în casa pe care el a ridicat-o în 1698 pentru unul din fiii săi. Palatul a fost recent complet renovat din fonduri europene nerambursabile. Din 2015 este deschis publicului vizitator și creează o punte spre istoria românilor și a familiei Brâncoveanu.

Când am plecat de la Palatul Brâncovenesc se anunța o super furtună care ne-a și prins pe drum. O ploaie violentă cum nu mai văzusem de mult timp care ne-a adus aminte legenda care se leagă de una din ctitoririle lui Brâncoveanu și anume Spitalul Brâncovenesc din București. În 1984 Ceaușescu începe demolarea acestuia despre care se spune că era pus sub un mare blestem:

Nimeni să nu se atingă în vreun fel de zidurile Spitalului Brâncovenesc ori de biserica Domniței, iar de nu va asculta aceasta și va mișca din locul ei măcar o cărămidă, să fie ucis cu tot neamul lui, grabnic și nemilos, într-o zi de mare sărbătoare

5 ani mai târziu, de Crăciun, Ceaușescu este împușcat împreună cu soția sa la Târgoviște.

La Bolintin ne-am oprit acasă la Cristina, în curtea plină de flori și pomi fructiferi a bunicilor ei. Aici am stat sub streașină să urmărim o ploaie cu grindină care s-a potrivit la fix experienței noastre din ziua respectivă. În drumul spre întoarcere am oprit la Mânăstirea Ciorogârla, unde am cunoscut cele mai primitoare și calde măicuțe, care ne-au servit cu fursecuri și suveniruri făcute de mână.

Călătoria s-a terminat parcă prea repede, iar noi ne-am întors spre București cu bateriile încărcate chiar când soarele apunea agale. A fost o experiență foarte interesantă în care am văzut destul de multe locuri noi. Pentru asta îi mulțumim din inimă Cristinei, care a fost o călăuză locală foarte bună!

Oameni de la țară este o inițiativă care își propune să îi adune la un loc pe cei care au o strânsă legătură cu satul românesc. Suntem mereu în căutare de sate pitorești și locuri mai puțin cunoscute. Dacă vrei să ne duci la tine la țară sau să vii și tu cu noi în următoarele incursiuni prin satele României suntem aici, la un email distanță. Scrie-ne la echipa@oamenidelatara.ro sau dă-ne de veste pe pagina de Facebook