Ca să ne mai ascundem de căldura nimicitoare a Bucureștiului, ne-am întâlnit într-o joi seară la terasa Monteoru, în grădina monumentului cu același nume. Casa Monteoru a fost construită în secolul 19 și poartă numele lui Grigore Monteoru, care a luat și el la rândul său numele de la localitatea buzoiană Sărata-Monteoru. Aici voiam să ajung cu această introducere, eu fiind buzoiancă 😀

Am fost peste 10 persoane dornice să prindă cât mai multă umbră sub copacii plictisiți de atâtea grade. Am cunoscut-o pe Laura T, care ne-a povestit despre satul ei din Însurăței/Brăila. Apoi pe Bogdan, care s-a născut și a crescut în București, dar care s-a bucurat în copilărie de căsuța bunicilor săi de la țară. Am mai cunoscut-o pe Dorina, care ne-a povestit despre satul ei aflat undeva între Buzău și Vrancea și pe care din păcate astăzi nu-l mai vizitează prea des.

Am vorbit despre cătune, de unde oamenii au ales să plece în căutarea unei vieți mai bune și care dispar odată cu ultimii lor locuitori. S-a mai discutat despre o posibilă și evidentă soluție, turismul, care ar putea să mai păstreze viu spiritul satelor și care ar putea atrage oameni care să le revigoreze. Am mai stabilit detalii organizatorice despre călătoria pe care urmează să o facem luna aceasta în comuna mea natală, Lopătari din județul Buzău, am aflat despre Taraba Virtuală și ne-am hotărât să fim mai activi aici pe site. În curând o să apară articolul despre prima noastră incursiune prin sate românești, așa că stați pe-aproape.

Au apărut multe idei vizavi de revigorarea satului și creare unor punți către oamenii de la oraș. Dacă am avea și atâta timp pe câte idei avem am răsturna țara asta cu partea ei bună în sus. Între timp ne organizăm cât mai eficient putem ca să ne aducem aportul la popularizarea zonelor mai puțin cunoscute ale României. Ne-ar face multă plăcere să vii și tu cu noi, mai ales dacă ai vreo legătură de suflet cu un sat anume 🙂