Dacă citești întâmplător acest text și te întrebi ce înseamnă de fapt „oameni de la țară” iată o explicație cât se poate de scurtă: e un grup de oameni creat din nevoia de a scoate mai mult în lume satul românesc și viața la țară. Fiecare dintre noi are în suflet satul natal sub diverse forme: poate sunt poveștile bunicilor și vecinilor, poate coclaurii pe care coseam și strângeam brazde, poate e casa micuță în care am crescut sau ulița pe care am „asfaltat-o” cu picioarele noastre goale, poate e poiana de unde adunam mușețel, cireșul din care am căzut fără să ne rupem nimic sau mirosul de pământ primăvăratic pe care stricam mușuroaiele de cartofi. Și multe, multe altele; sunt o sumedenie de motive care ne fac să credem că satul românesc e valoros și poate perpetua toate aceste amintiri și la generațiile următoare.

Fiecare dintre noi a avut și episoade diferite în copilărie, dar pe toți ne unește aceeași admirație sinceră pentru oamenii care reușesc să ducă mai departe spiritul satului românesc. Pe ei vrem să-i promovăm și pe satele care au luat naștere și au evoluat din munca mâinilor proprii. Am început să călătorim prin sate, să-i cunoaștem și să strângem povești și imagini pe care să le oferim lumii cum ne-om pricepe: pe Facebook, aici pe blog, pe Instagram sau Twitter, dar mai ales prin viu grai. Nu suntem doar niște copii cu o pagină de Facebook și site, ci oameni care-și pun pălăria-n cap și merg în mijlocul satului să-l cunoască prin cei care-i dau viață.

Până acum am organizat vreo 5 întâlniri, față-n față. Puteți citi aici despre fiecare dintre ele. Ce-a de-a 5-a, că de ea mă pornisem să vă zic, a avut loc într-un loc foarte fain din București: grădina ceainăriei La Metoc. Ne-am întâlnit să rememorăm recenta incursiune pe tărâmuri prahovene, în comuna Brebu. A fost superb, dacă și Claudiu se grăbește cu articolul detaliat o să aflați și voi cât de minunat a fost. Și poate data viitoare veniți cu noi 🙂

Printre clătite sărate și infuzii aromate de mentă am explorat idei de drumeții și lucruri pe care le putem face în următoarea perioadă. Printre ele o expediție prin zona Bolintin-Vale sub supravegherea Cristinei L, care s-a oferit să ne fie călăuză chiar sâmbăta viitoare! Apoi încă una prin comuna Lopătari, în județul Buzău, în care Luminița ne va „alerga” de colo-colo să se laude cu plaiurile pe care a copilărit. Ne-am mai plănuit despre cum putem re-marca niște trasee prin sate – o să ne documentăm pe această temă și o să mai revenim cu noutăți.

Avem multe locuri de văzut, avem multă treabă de făcut. Dacă vrei să te implici suntem super deschiși să te primim printre noi. Ne organizăm întâlnirile pe grupul de Meetup și tot postăm lucruri faine de la sat pe pagina de Facebook. Întâlnirile noastre au întotdeauna loc în spații prietenoase care au într-un fel sau altul legătură cu tema rurală pe care activăm. După ce participi la una, nu ai cum să pleci fără să fi aflat ceva nou: un nume de sat vechi, un traseu turistic, un regionalism neaoș sau o poveste amuzantă despre năzbâtiile făcute în copilărie.

Întâlnire Oameni de la țară
O parte dintre noi

Știm că mai există oameni care s-ar integra foarte bine în mini-proiectul nostru, dar care nu ne-au găsit încă. Ajută-ne și tu să-i găsim, spune altora despre inițiativa noastră. Sau mai bine ia-ne și du-ne la tine la țară, ne place să cunoaștem locuri magice 🙂

Dă vorba mai departe! Dacă vrei, ne poți scrie și pe email. Numa’ hai cu noi 🙂

Scris de Anca V

Cum a fost la întâlnirea 5
Etichetat pe:            

2 gânduri despre „Cum a fost la întâlnirea 5

  • 1 august 2017 la 11:10
    Legătură permanentă

    Felicitări !
    Eu mă numesc Petrică Bădăluță, n.1953/06/28 fiul lui Ioan (1920-2001) a lui Gheorghe (1889-1972) și al Elenei Rotar (1898-1972) și bineânțeles cea care m-a adus pe lume, n’a fost barza ci din dragoste pentru tatăl meu intr-o Duminică de cireșar la Vatra Dornei, MAMA m-a născut pe mine.
    Deci :
    Petrică a lu’ Ioan, a lu’ Gheorghe, a lu’ Constantin, a lu’ Toader Bădăluță (adică eu) după ce am terminat 8 clase în Iacobeni (Suceava), apoi Liceul Industrial Energetic de la Iași, am fost repartizat la ICENERG-BUCUREȘTI pe 6 August 1973.
    De atunci, deși mi-am cumpărat în 1977/12/25 un apartament, apoi m-am căsătorit în 29 iulie 1978, cu o frumoasă și sprințară, de la țară, dar domnișoară, am rămas în București, ducând dorul vieții de la țară.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.