Încă mai rulează pe ecranele din țară documentarul „România neîmblânzită”, realizat de o echipă de producție britanică, finanțat de un retailer francez cu subsidiare locale.

Eu l-am văzut în miezul zilei, la o oră la care mulți părinți s-au gândit, surprinzător, să-și ducă puștii la film. La un documentar, adică. Și tot surprinzător a fost faptul că puștii chiar au manifestat interes față de documentar; nu cu strigăte de mirare sau râsete nepotrivite, ci ascultând vocea lui Victor Rebengiuc și admirând imaginile. Ceea ce nu poate decât să mă bucure.

Imaginile sunt superbe, evocatoare, iar cele filmate cu drona lasă un gol în stomac în fața imensității geografiei reale. Documentarul parcurge un ciclu de viață prin toate anotimpurile, urmărind transformările și manifestările unor specii din flora și fauna locală pe durata acestui ciclu, atât în zonele de munte sau de deal, cât și în spațiul Deltei. Vezi iarba cum crește sub ochii tăi, pe ecran; vezi pupilele injectate ale ursului după ce se luptă pentru pradă cu o haită de lupi. Pe alocuri am avut impresia că mă uit la Teleenciclopedia în format HD. Acum mă gândesc că dacă documentarul ar avea versiuni 3D sau 4D, ar fi senzație!

Din punctul meu de vedere, acest documentar ar constitui o modalitate excelentă de promovare a turismului românesc, mai mult decât a putut face (sau poate va face) Ministerul Turismului vreodată. Mai ales pentru că ne scoate din niște clișee promovate cu prea multă îndârjire:  dansurile și costumele populare, bucătăria locală sau mănăstirile – care într-adevăr sunt extraordinare, însă nu ne reprezintă în totalitate.

România autentică este o sumă de factori, iar geografia ei are o importanță majoră în tot ceea ce suntem noi, ca români. Nu tradițiile străvechi sau bucătăria locală au făcut munții sau cursurile de apă, ca să parafrazez o replică din documentar. Ci fix invers. Însă în ultima vreme acordăm o importanță tot mai redusă patrimoniului natural, încercând să-i minimizăm aportul și resursele prin intervenții uneori brutale, fie în scop afacerist, fie din dorința de a-l pune în valoare prin metode superficiale sau inadecvate. De multe ori natura nu are nevoie de intervenția umană pentru a exista și a se reînnoi constant. Însă fără natură și fără oxigenul pădurii, fără roadele câmpului, fără peștii apelor omul s-ar veșteji cu fiecare zi.

Mi-aș dori tare mult să se țină seama de epilogul documentarului care dă o palmă peste față fuduliei românești, după ce mai bine de o oră îl face să se simtă ca la spa în mijlocul naturii. Vă recomand să vedeți „România neîmblânzită” pe ecrane (programul aici). Apoi să mergeți să o vedeți și în realitate. Pentru că ea există pretutindeni în afara marilor orașe, trebuie doar descoperită cu răbdare, admirată în liniște, promovată cu încredere.

România neîmblânzită
Etichetat pe:    

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.